Deşertăciunile şi Veşnicia
Privită de Sus, lumea aceasta este ca un bulgăre pe care
roiesc oamenii, zbătându-se pentru nimicuri. „Toate sunt deşertăciune” spune
Eclesiastul. „Toate” se referă la grijile pentru lucrurile şi trebuinţele
trecătoare şi la preocuparea de a face rău. Cele dintâi nu sunt de niciun
folos, ori grija pentru ele este ineficientă pentru că oricum le-am avea de la
Dumnezeu, căci El ne poartă de grijă ca un Tată, iar un tată nu suferă nicio
lipsă pentru copilul său. Preocuparea din urmă face găuri negre în existenţa
proprie, în a celor din jur şi străpunge Universul cu durerea pe care o
provocăm. Din toate zbaterile nostre, din toate sacrificiile şi eforturile
rămâne pentru veşnicie Dragostea.
Ramona ARONEASA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu