viaţa e plină de flori

Florile au fost create înaintea noastră ca, atunci când vom deschide ochii din nefiinţă spre A FI, să ne umple viaţa de frumusseţe. Acum sunt multe feluri de flori: florile de câmp, florile iubirii, florile recunoştinţei, florile jertfei, flori de gând, spini, mărăcini ... toate au frumuseţea lor. Mie îmi plac florile şi am încercat să-mi umplu viaţa cu soiuri multe, atât cât mă pricep şi pot. ... Bine ai venit în lumea florilor mele!

miercuri, 23 noiembrie 2011

creatiile mele

set „Sora soarelui”: colier, bratara si cercei

Atât de mici, cu probleme MARI!


În ultima vreme am întâlnit mulţi copii cu probleme mari. Este foarte dureros când avem probleme. Ne văităm, plângem, căutăm soluţii, rugăm pe alţii să ne ajute şi ni se pare că nimeni nu are probleme atât de mari ca ale noastre, doar pentru că ... sunt ale noastre. Dar copiii procedează altfel. Am întâlnit copii îndureraţi de despărţirea părinţilor lor, copii traumatizaţi de boli, accidente din primii ani de viaţă – cu îndelungate zile de spitalizare cărora a trebuit să le facă faţă singuri, copii învăţaţi mult prea devreme să renunţe, pentru că „mama nu are bani”. SUNT DOAR NIŞTE COPII! Au poveri mai mari decât am putea crede la prima lor vedere. Nu se plâng, nu arată, nici măcar nu ştiu cum să ceară ajutorul celor mari. Ei suferă undeva în fiinţa lor plăpândă şi profundă şi arată suferinţa involuntar în desenele lor. Am descoperit părinţi care nici măcar nu înţelegeau că puiul lor are o suferinţă şi, din această cauză, şi-a schimbat comportamentul. Atât de bine au pus copiii, undeva înstrăfundurile lor, problemele pe care le au. Le-ar trebui mai multă atenţie, mai multă gingăşie şi le-ar fi de mare folos să nu uităm că ei sunt totuşi doar nişte ... copii.
Ramona ARONEASA

marți, 10 mai 2011

sâmbătă, 26 februarie 2011

Omul între încântare şi uimire


Anul acesta este, potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, unul în care se omagiază Botezul şi Cununia, adică familia creştină. Cred că punându-ne sub ascultare, vom găsi multe de spus despre cele două Sfinte Taine şi despre ce înseamnă o familie creştină. Şi poate că ar trebui să începem cu ... Adam şi Eva. Vă amintiţi cum i-a făcut Dumnezeu pe oameni! << „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. […] Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise. (…) Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam:
„Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.>>(Cartea Facerii, capitolele 1 şi 2).
Bărbat şi femeie după chipul lui Dumnezeu
Aţi văzut ce scrie în Scriptură? Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, bărbat şi femeie l-a făcut. Bărbatul şi cu femeia lui sunt OMUL. Nu bărbatul cu alt bărbat, nici femeia cu altă femeie, ci bărbatul şi femeia! Apoi, ca să arate Dumnezeu cât de potriviţi sunt unul cu altul, femeia cu bărbatul, se precizează că a adus Dumnezeu la Adam toate animalele pământului ca să le pună nume şi că nu s-a găsit ajutor pe măsura lui Adam. Sigur, nu Creatorul trebuia să vadă dacă Adam va găsi ajutor potrivit pentru el printre animale, căci Dumnezeu ştie măsura creaţiei Sale, ci El a vrut să-l convingă pe Adam că nimic nu-i este bărbatului mai potrivit decât femeia sa şi că restul creaţiei îi este dăruită ca să se folosească de ea. Apoi se mai subliniază şi că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, adică fiinţă care se ridică deasupra simţurilor prin raţiune, care se poate folosi de creaţie prin voinţă şi dragoste pentru a o aduce înapoi ca dar Dăruitorului însuşi.
Puţin despre egalitatea între sexe
Faptul că Scriptura spune „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie”, ne arată că lupta pentru egalitatea între sexe este nejustificată. Omul nu trebuie să lupte pentru a câştiga ceva ce are prin dat ontologic! Ori dacă luptă pentru aşa ceva înseamnă că nu ştie pentru ce luptă, sau mai bine zis, nu ştie că deja are ceea pentru ce luptă. Bărbatul şi femeia sunt egali pentru că Dumnezeu i-a creat după chipul său pe amândoi, ca amândoi să fie una. Sigur că egalitatea nu este ceea ce caută de vreo 2-3 secole femeile. Până la urmă nu au obţinut decât o îngreunare a situaţiei lor: femeia nu-şi termină programul după orele de serviciu (căci şi-a dorit, printre altele, să aibă şi ea un serviciu), ci, venind acasă, ea face munca pe care ştie cel mai bine să o facă, adică să-şi îngrijească familia: să gătească, să spele, să-şi educe copiii, să deretice. Toate acestea în timp ce bărbatul, întors şi el de la serviciu şi hrănit de femeia sa, citeşte ziarul şi urmăreşte ştirile, probabil, în mai mult de cincizeci la sută din cazuri. Bărbatul şi femeia sunt egali prin capacitatea, cu care au fost înzestraţi de Creator, de a se completa reciproc cu scopul de a se desăvârşi. Dar câţi oameni, bărbaţii cu femeile lor, mai au în vedere desăvârşirea? ... Despre Adam şi Eva şi data viitoare!