În ultima vreme am întâlnit mulţi copii cu probleme mari.
Este foarte dureros când avem probleme. Ne văităm, plângem, căutăm soluţii,
rugăm pe alţii să ne ajute şi ni se pare că nimeni nu are probleme atât de mari
ca ale noastre, doar pentru că ... sunt ale noastre. Dar copiii procedează
altfel. Am întâlnit copii îndureraţi de despărţirea părinţilor lor, copii traumatizaţi
de boli, accidente din primii ani de viaţă – cu îndelungate zile de spitalizare
cărora a trebuit să le facă faţă singuri, copii învăţaţi mult prea devreme să
renunţe, pentru că „mama nu are bani”. SUNT DOAR NIŞTE COPII! Au poveri mai
mari decât am putea crede la prima lor vedere. Nu se plâng, nu arată, nici
măcar nu ştiu cum să ceară ajutorul celor mari. Ei suferă undeva în fiinţa lor
plăpândă şi profundă şi arată suferinţa involuntar în desenele lor. Am
descoperit părinţi care nici măcar nu înţelegeau că puiul lor are o suferinţă
şi, din această cauză, şi-a schimbat comportamentul. Atât de bine au pus
copiii, undeva înstrăfundurile lor, problemele pe care le au. Le-ar trebui mai
multă atenţie, mai multă gingăşie şi le-ar fi de mare folos să nu uităm că ei
sunt totuşi doar nişte ... copii.
Ramona ARONEASA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu