Să dăruieşti ceea ce nu ai! (II)
Mântuitorul spune acestea: „Căci tot celui ce are i se va
da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.”(Matei 25,
29). Am promis că voi mai scrie despre aceasta şi iată că vă invit din nou la
meditaţie pe această temă. ... Începe Postul cel Mare, al trecerii de la moarte
la Viaţă, prin Crucea şi Învierea lui Hristos. Suntem îndemnaţi aşadar la post,
la înmulţirea rugăciunii şi la o mai atentă atitudine faţă de cei din jur.
Printr-o împrejurare grea am învăţat că nu poţi face binele decât postind. Fără
post nu ai puterea necesară. De multe ori suntem bine intenţionaţi şi totuşi
ceea ce facem bine iese rău. În astfel de împrejurări nu mai înţelegem nimic şi
ne repetăm în minte, uimiţi şi necăjiţi: „Dar am vrut să fac bine!”. De ce a
ieşit rău? Postul ne dă înţelepciunea de a alege calea cea bună, dreaptă şi
scurtă de a face binele. Înfrânarea trupului dă libertate minţii. Gândul este
mai limpede, în trupul supus prin postire inima este mai osârduitoare. Nu stă
în puterea noastră să postim ori să săvârşim binele. În puterea noastră stă
voinţa de a face acestea. Săvârşirea acestora e cu puterea venită prin har de
la Duhul Sfânt. Deci facerea de bine se face prin jertfă şi cu conlucrarea cu
Dumnezeu. Ceea ce este în afara acestora nu are rezultatul dorit. Cei ce ne văd
postind şi reuşind facerea de bine încep şi ei să dorească această putere cu
care facem binele şi care nu vine de la noi. şi astfel dăruim ceea ce nu avem
dar Dumnezeu ne îngăduie să oferim şi altora din ceea ce este al Lui.
Ramona ARONEASA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu